CUM S-AU NĂSCUT MĂTUŞA DALBA ŞI MOŞ DALBU
Era un pic mai mare decât ciubotele sale şi lumea, fără să-l întrebe, i-a zis Ciuboţel.
Mama avea băiat mai mult seara, când îl vedea acasă, căci ziua numai ciubotele ştiau pe unde umblă el. Deunăzi mama îl caută – Ciuboţel nu-i. Când colo, îl găseşte în coteţ.
— Ce stai, măi, în cuibar?!
Ciuboţel se uită prin crăpătura ochilor la mama: să nu ştie ea atâta lucru?
— Îl încălzesc, mamă, ca să nu răcească puiul.
— Care pui, bre?
— Acela din ou, că vine acuşi găina să se ouă…
Drept că puiul n-a răcit, dar, către seară, tuşea Ciuboţel.
Mama i-a pus ventuze şi, dimineaţa, i-a dat de grijă să nu iasă din casă. Pe la prânz însă, îl aduce un om de mână cu picioarele u-u-de: l-a găsit hăt dincolo de sat.
— Şi încotro mi te-ai pornit, a? îl întreabă mama.
— Să văd…i.
